Hai să cumpărăm pantofiori și hăinuțe!

Hai să cumpărăm pantofiori și hăinuțe!

 

img_7828-1

Partea I: Pantofii celui mic – 8 recomandări de la o mamă care a pățit destule!

Sunt una dintre mămicile fashioniste! Îmi plac hainele și da, am fost crescută de o mamă care la rândul ei a fost preocupată de modă (atât cât se putea la vremea ei, în perioada comunistă). Noi, mămicile fashioniste de azi, avem o problemă diferită acum față de mamele noastre: dificultatea alegerii dintr-o puzderie nesfârșită de produse, unele de calitate, altele mai puțin.

Cu experiența dobândită ca mămică, vreau să vin cu câteva sfaturi orientative pentru cititoarele acestui blog.

Să începem așadar cu pantofiorii:

1. Respectă calitatea materialului

Inutil de spus că este preferabilă încălțămintea din piele. Dacă este din material textil, trebuie să privilegiem bumbacul sau lâna.

2. Nu fii tentată de cantitate

Am găsit la un moment dat un magazin cu o încălțăminte superbă la niște prețuri de vis! Cu lăcomie am selectat dintr-un foc trei perechi de pantofi doar cu un număr mai mare decât purta Sonia la momentul respectiv. Am ieșit din magazin plină de încântare și absolut convinsă că am făcut o afacere bună.

Peste o lună entuziasmul meu se transformase în dezamăgire și nu puteam să mă gândesc la colecția de pantofiori fără să oftez adânc!

Derularea evenimentelor a fost următoarea: Sonia a ajuns la numărul respectiv (21) într-o săptămână și a purtat acest număr fix 3 săptămâni! Abia a reușit să încalțe două dintre perechi, iar pe a treia i-am dat-o să o poarte prin casă, atunci când era aproape să îi rămână mică. Asta doar ca să mă asigur că a fost purtată!…

Trebuie să mă înțelegeți, era vorba despre o pereche superbă de balerini albi din bumbac, brodați cu flori albe, care se înlănțuiau elegant pe toată suprafața pantofului. Materialul era cusut mărunt pe o talpă delicată și ea tot de culoarea fulgilor de nea!

Iar Sonia a purtat acești conduri desprinși din basme prin bucătăria noastră, în timp ce trăgea de toate jucăriile pe care le găsea în cale, iar eu bombăneam diverse în legătură cu simțul meu afacerist.

3. Nu cumpăra toamna pentru primăvara următoare

O ispită greu de stăvilit! Tentația apare atunci când găsim ceva ce ne place mult. Ei bine, putem risca să nu obținem altceva decât irosirea unor sume de bani pe proiecții eronate.

Nu vom putea aprecia niciodată corect cam ce număr va purta la un anumit moment copilul și mai ales în ce anotimp se va întâmpla asta.

Poate motanul încălțat își permitea să poarte cizme în orice moment al anului, dar dacă ieșim din poveste ne dăm seama că trebuie să purtăm sandale vara, pantofi primăvara și toamna și cizme iarna…

Am căzut și în acest păcat și am cumpărat vara încălțăminte pentru toamna ce urma să vină. Când frunzele au început să cadă, pantofii erau încă mari. A venit iarna și încălțările nu se mai potriveau cu gerul și zăpada. În primăvara ce a urmat piciorul a crescut și pantofii deja nu mai erau buni.

Când mi-am dat seama că nu va ajunge să îi poarte pe afară, am pus-o pe Sonia să îi poarte prin casă, prin bucătăria noastră, în timp ce trăgea de toate jucăriile pe care le găsea în cale iar eu bombăneam diverse în legătură cu simțul meu afacerist.

4. Mergi cu copilul la cumpărături

Am crezut că pot merge la cumpărături fără Sonia, fără cărucior, doar eu, cu mâinile libere și gata să port pungile de cumpărături. Am măsurat piciorul, am luat un contur de talpă de la un pantof de-al ei și am plecat la vânătoare.

Nu m-am gândit că Sonia are un picior bombat și că nu toate modelele îi vin bine în înălțime!

Ce noroc că pantofii pot fi returnați în cele mai multe dintre magazine!…

5. Talpa trebuie să fie flexibilă

Condiție foarte importantă, mai ales în perioada în care copilul merge de-a bușilea și își flexează mult piciorul, mai ales în încercările de a practica mersul biped. Am luat la un moment dat o pereche rigidă, niște pantofi albi cu un vârf de culoarea fisticului, închiși cu o baretă clasică. Mă gândeam că aș putea să îi asortez la câteva rochițe, cu care să meargă la aniversările piticilor-prieteni.

Cu o talpă rigidă riscul pentru un copil care abia deprinde mersul este să se împiedice și să cadă des.

6. Glezna trebuie să fie susținută

Este un sfat din bătrâni, primit de la bunica și de la străbunica. Nimic mai adevărat! De fapt producătorii de încălțăminte caută, în general, să respecte aceasta caracteristică, cele mai multe modele existente pe piață sunt înalte, cu o baretă în partea de sus a labei piciorului, sau cu șireturi ce merg până mai sus de gleznă.

Din nou se caută stabilitatea piciorului copilului mic, în plin proces de învățare a mersului.

7. Pantoful trebuie să aibă un centimetru în plus în vârf

Sunt unele firme care fabrică pantofi pentru copii și care notează aceasta recomandare pe etichetă. O prietenă mi-a spus că la creșă i s-a subliniat cât de important este acest aspect. De fapt, piciorul copilului crește, câteodată foarte rapid, iar copilul nu știe să spună că îl strânge.

Un centimetru în plus asigură piciorului confortul necesar și îi dă o rezervă de creștere. Dacă nu putem palpa în vârf respectivul centimetru, o manieră alternativă este să împingem puțin piciorul copilului spre vârful pantofului. În dreptul călcâiului ar trebui să apară astfel un spațiu în care să poți băga degetul.

Riscurile unui pantof prea strâmt sunt rănirea degetelor sau chiar căderea unghiilor.

8. Alege culori neutre

Este o condiție estetică importantă, mai ales în cazul fetițelor cu rochițe de diverse culori, care cer, spre asortare, pantofi eleganți, ce reflectă gustul mamelor și pregătesc micile domnițe pentru cochetărie.

Întrucât o pereche de pantofiori de calitate poate să coste o mică avere,  putem alege să legăm cromatic un pantof alb, gri deschis sau bej la toate combinațiile de culori pe care le poate avea o rochiță. Dar aici nu vreau să insist prea mult! De gustibus!

***

Ca să concluzionez, nu pot spune decât atât: protejarea piciorușelor lor merită toată bătaia noastră de cap!

Spor la cumpărături și ne regăsim cu bine peste două săptămâni când voi adăuga pe blog un articol despre hăinuțe!

***

PS: Dacă aveți și alte sfaturi, vă invit să le adăugați în secțiunea comentarii de mai jos pentru mămicile care urmăresc blogul. Vă mulțumesc!

 

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Etrangère Mère. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Dacă doriți să urmăriți postările mele, introduceți adresa dumneavoastră de mail aici, cu mențiunea „abonare” la comentariu.

Cu drag,
Ana Lodroman

Leave a comment

Lasă un răspuns