Există Moș Crăciun? Dar Moș Nicolae?

Există Moș Crăciun? Dar Moș Nicolae?

Spread the love

Copiii mei își tot pun aceste întrebări. La granița dintre fantezie și realitate, cele două personaje își pierd și își reiau contururile în imaginația lor în funcție de ce aud pe la prieteni și ce reușesc să afle de la noi, adulții.

Îndoielile au început încă de anul trecut, iar anul acesta și-au continuat cursul.

Fiică-mea, detectiv aproape brevetat, și-a reînceput incursiunile prin casă. Anul trecut a adus o dovadă demnă de un polițist criminalist, cum că scrisul lui Moș Nicolae s-ar asemăna cu al meu!

Eu mărturisesc că am încercat o caligrafie diferită (în timp ce Moș Nicolae îmi dicta în gând scrisoarea), dar atenția ascuțită a Soniei nu poate fi ușor păcălită.

Anul acesta, munca de investigație a continuat și, când mai apărea câte o cutie adusă de poștaș, ea stătea și îi analiza forma, imaginându-și ce ar putea fi în interior. Noi răspundeam interogatoriului cum puteam mai bine:

 – E probabil lampa pentru dormitor!

 – Atât de mică? Hai să vedem! insista Sonia.

– Nu-l deschidem acum, că am puțină treabă, amânam eu momentul.

Și tot așa!

Alexis nu e preocupat de detalii, el are o abordare jurnalistică – frontală.

– Mami, există Moș Crăciun și Moș Nicolae?

Mai mult, precizează insistent:

 – Răspunzi cu da sau nu!

Iată-mă la un „talk-show”, pusă la zid de un moderator destul de abil. OK, îmi fac curaj și îmi dau seama că cel mai ușor pot să îl apăr pe Moș Nicolae:

– Dacă ceva este sigur, este că Moș Nicolae a existat!  A fost cândva, demult, un om bun, care avea grijă de copii, mai ales de cei care erau săraci și le aducea cadouri. Azi el îi ajută pe părinții copiilor să aibă bani și să cumpere cadouri.

– Dar Moș Crăciun a existat?

– Despre el nu știu prea multe. Aș tinde să cred că nu și că e un rod al imaginației noastre. Că e un prilej să ne oferim unii altora cadouri și să ne bucurăm că suntem împreună de Crăciun.

– Ce bine totuși că Moș Nicolae a existat! încheie Alexis discuția.

Zilele trec, cadourile se înșiră pe lângă pantofi și pe sub brad. Copiii le desfac cu nerăbdare, noi facem poze și ne bucurăm de bucuria lor!

Alexis vine mai târziu lângă mine și îmi șoptește:

– Mami, eu acum sunt sigur că Moș Nicolae există!

– Cum așa?

– Am primit atâtea lucruri frumoase! Voi singuri, fără ajutorul lui, sigur nu ați fi putut să cumpărați atâtea!

***

 Îți mulțumim, Moș Nicolae! Și ne bucurăm că ne încânți imaginația, Moș Crăciun!

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Etrangère Mère. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Dacă doriți să urmăriți postările mele, introduceți adresa dumneavoastră de mail aici, cu mențiunea „abonare” la comentariu.

Cu drag,
Ana Lodroman

Leave a comment

Lasă un răspuns