Al doilea bebeluș

Al doilea bebeluș

Ilustratie al doilea bebe

Am știut întotdeauna că dacă voi avea copii voi face nu unul, ci doi. A avea un frate sau o soră înseamnă a dezvolta toată viața o relație pe care poți să o ai numai cu o persoană cu care ai împărțit uterul mamei, ai trăit împreună în anii copilăriei și ai ascultat și te-ai revoltat în fața acelorași părinți.

Nu cred în expresia “ne avem ca frații” sau “ești ca o soră/frate pentru mine”.

Acest surogat relațional nu îl accept, nu cred că există. Un prieten îți este prieten, un frate îți este frate. Relațiile nu se pot confunda sau suprapune.

Îmi doream ca Sonia să poată avea o astfel de relație, iar noi, ca părinți, simțeam că ne putem dubla responsabilitățile.

Nu puteam lăsa timpul prea mult să treacă, ceasul meu biologic ticăia din ce în ce mai rapid. Dacă prima sarcină a fost obținută mai greu, o dată pus în mișcare, motorul a funcționat cu eficiență maximă. În consecință, când Sonia a împlinit un an, un mic embrion se ancorase vânjos în uterul meu.

O nouă sarcină, o nouă provocare, o nouă viață…

Din motive pe care nu le înțeleg, deși plănuisem totul, am fost luată prin surprindere.

Un nou bebeluș, după primul bebeluș! Mămică de doua ori! Oare cum o să fie? Cum va arăta viața mea? Ce se va întâmpla cu relația mea cu prima născută? Cum va reacționa Sonia? Cum ne vom descurca?

Avalanșa de semne interogative m-a urmărit timp de două luni, fără ca eu sa pot să mă lămuresc și să îmi formulez răspunsuri clare și să pot să îmi fac planuri.

Am decis să trăiesc pur și simplu. Să las povestea să se scrie de la zi la zi, iar eu doar să simt și să cresc…. Și am crescut precum Făt-Frumos! Cât creșteau alte gravide în două luni, eu creșteam în două zile! Sau cel puțin așa simțeam eu.

Același corp, o altă sarcină. Ei bine, fără grețuri și vărsături dimineața. Trebuia totuși să am o trăire. Și am avut! Mi-a fost frig, frig, foarte frig. Mă simțeam ca și cum aș fi trăit permanent înconjurată de țurțuri, în bătaia vântului rece, într-un spațiu nemărginit,  plin de zăpadă.

Este drept că am rămas însărcinată în ultima lună de iarnă, dar în casă sistemul de încălzire ne asigura o primăvară târzie. Nu puteam să trăiesc fără a fi înfofolită ca o gogoașă în curs de umflare. Încerc să aflu dacă are legătură cu sarcina. Găsesc pe un site (“Old wifes tales”) că e un semn că ar fi băiat.  Oare?

M-am obișnuit cu corpul meu de gravidă. Rotunjimile devin din ce în ce mai pronunțate din nou. Sânii cresc și abdomenul se lărgește într-o formă diferită. Să fie oare băiat?

În timp ce mergeam pe un hol din clădirea în care lucrez, o femeie pe care nu o mai văzusem niciodată mă întreabă: “O să aveți un băiețel?” . “De ce credeți asta?”  o întreb plină de mirare. “După forma burții!” îmi răspunde ea zâmbind.

Chiar așa să fie?

***

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Etrangère Mère. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Dacă doriți să urmăriți postările mele, introduceți adresa dumneavoastră de mail aici, cu mențiunea „abonare” la comentariu.

Cu drag,
Ana Lodroman

Eu și Max după 20 de ani de relație. O analiză !

Eu și Max după 20 de ani de relație. O analiză !

Nu vreau ca acesta să fie un articol în care să îi declar soțului meu cât de mult îl iubesc. Nu sunt adepta declarațiilor făcute public, puse pe rețelele de socializare. Nu sunt stilul meu.

De ce trebuie să strigi cu goarna afară, când poți să îi șoptești persoanei în cauză la ureche ?

Toamna asta împlinim 20 de ani de când suntem împreună. Am citit pe undeva că dacă treci de 15 ani de relație șansele să divorțezi scad vertiginos. Ei, noi am ajuns la 20 și sper ca de aici încolo să nu înceapă sa crească 😊 !

***

Dar să vă povestesc despre relația noastră și despre cum am rezistat împreună. Două decenii e mult și uitându-mă în jur observ că rezistatul asta pare un maraton pe parcursul căruia multe cupluri se pierd.

 De ce ?

 Pentru că nu mai suntem obligați de nimic să rămânem în mariaj. Cutume, norme, conservatorism, religie, presiune socială – toate s-au diluat și nu ne mai structurează comportamentul.

Suntem liberi!

Liberi să facem orice, oricând. Rediscutăm monogamia ca trăsătură definitorie (sau nu) a ființei umane, aflăm despre practica relațiilor poliamoroase.

În contextul ăsta nu pot să nu mă întreb despre cum va arăta viața amoroasă a copiilor mei! Dar despre asta vom vorbi poate altă dată.

Să revenim la oile noastre, sau mai bine zis la oaia mea!

***

Împlinirea celor 20 de ani sunt pentru mine un moment de reflecție și analiză. Cum am ajuns aici, ce etape am parcurs, ce urmează pentru noi?

În primul rând, dacă e să mă uit panoramic la relația noastră văd două căsnicii cu soțul meu. Fiecare dintre ele a durat un deceniu. După fiecare 10 ani am avut nevoie de o repornire.

Am început drumul mariajului cu încredere, prietenie și dragoste.

Când am împlinit 10 ani de relație am organizat o cină cu câțiva prieteni, unde am gătit feluri de mâncare sofisticate și am băut vinuri de prin țările pe care le-am colindat (vreo 20 și ceva fiecare și vreo 10 împreună). Unele dintre vinuri nu mai erau bune la gust, semn că nu se învechiseră bine. Fie strugurii nu fuseseră un soi bun, fie procesul de vinificare nu fusese corect aplicat, fie noi nu îl învechisem bine.

La fel este și o relație…

Ca să meargă trebuie în primul rând să alegi un soi bun. Și aici sunt adepta îndrăgostitului în doze, cerebral la început și pasional și nebunesc mai încolo. OK, ne iubim, am fluturi în stomac, magnetism, nebunii, amețeli, dureri de corazón.

Dar până la urmă este acesta omul cu care aș putea trăi o viață întreagă?

La 25 de ani am decis că este și având în vedere că am trăit 20 de ani împreună până acum, zic eu că nu m-am înșelat.

Apoi trebuie să construiești baza bine: un bun proces de fermentare, cu reguli frumoase și suple, cu construirea valorilor comune, a intimității, a încrederii.

Urmează condițiile de învechire și… aici e aici ! Că nu știi peste ce dai în viață !

Primii 10 ani la noi au fost presărați cu alergături după carieră, făcut un drum în viață, asigurarea unui job stabil, a unui echilibru financiar. Am petrecut un an împreună la New York, după care am decis să nu rămânem acolo, ne-am întors în Romania. La 2 ani am schimbat iarăși țara și doi ani mai târziu am decis să rămânem în Belgia. Ne simțeam europeni, bine primiți, într-un mediu în care am putea să ne integrăm ușor, rămânând încă aproape de casă și de familie.

Uitându-mă în urmă îmi dau seama că primul deceniu a fost mai ușor decât al doilea. Aveam energia tinereții, entuziasm, încredere și mult timp pentru noi.

Al doilea deceniu a pornit scârțâind. Eu nu rămâneam însărcinată. O problemă mică pentru omenire, dar mare pentru noi (vezi În sfârșit sunt însărcinată!)

A urmat presiunea vieții cu doi bebeluși născuți la un an și jumătate distanță, într-o țară străină, cu familia extinsă departe, cu timp puțin pentru noi. A trebuit să redefinim rolul fiecăruia în familie, să integrăm identitățile de mamă și tată, să alegem strategia cu care ne creștem copiii.

Eu numesc primii ani cu copiii „the dark ages”. Am cunoscut oboseala cronică, cearcănele adânci, disperarea atunci când un copil este bolnav, stresul și neînțelegerea la serviciu (vezi podcastul: Echilibrul dintre viața profesională și viața de familie). Cred că toate astea fac parte dintr-un pachet care te îndeamnă să evoluezi, să navighezi printre valurile vieții pentru a deveni o ființă umană ceva mai complexă și (ideal) mai puternică.

Nu am avut încercări prea mari, poate doar atâtea câte am putut duce. Dar, dacă lărgesc lentila și privesc panoramic, nu a fost ușor. Și, dacă lărgesc și mai mult zona la care mă uit, văd că tuturor celor din jurul nostru le este greu în perioada asta. Văd cupluri tensionate, unele destrămate, altele aflate pe calea înstrăinării, altele presărate cu burnout-uri și autodistrugere.

Acum, în prag de al treilea deceniu, îmi dau seama că avem nevoie de o repornire. Ce a intervenit între timp este îmbătrânirea. Un fenomen natural, insidios, în fața căruia suntem în negare.

Da, mai putem să facem multe, dar nu la fel, nu cu aceeași viteza și cu o memorie care este din ce în ce mai selectivă.

Eu nu mai sunt zvârluga de altă dată.

Iar el, s-a schimbat și el. Parcă în bine, aș zice. S-a mai copt, are părul grizonat, e ceva mai răbdător și mult mai matur decât acum 20 ani.  

Ce mai ai după 20 de ani de căsnicie e o imagină panoramică a trecutului. Vezi pe unde ai fost și poți să intuiești încotro te îndrepți.

Părerea mea este că intrăm într-o decadă privilegiată a vieții. Drumul nostru este așezat, trebuie doar să mergem pe el. De ce avem nevoie acum este de sănătate.

Reușitele noastre de până acum sunt copiii, profesiile, o casă și în curând….cred că vom avea și un câine!

Și sper sa va mai scriu despre asta și peste 10 ani 😉 !

 

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Etrangère Mère. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Dacă doriți să urmăriți postările mele, introduceți adresa dumneavoastră de mail aici, cu mențiunea „abonare” la comentariu.

Cu drag,
Ana Lodroman

Constipația, o problemă după diversificarea bebelușului…

Constipația, o problemă după diversificarea bebelușului…

Ilustratie constipatie

Adaptarea aparatului digestiv la invazia de alimente poate înregistra blocaje. Asta era situația în care ne găseam noi după debutul diversificării (Prima linguriță cu hrană solidă a bebelușului. Emoții și reacții. și Trei întrebări și jumătate privind diversificarea bebelușului). Sonia mânca de zor, dar nu vedeam “căcuțul”. O problemă mică pentru omenire, dar cu amploare maximă pentru orice mămică.

În casa noastră s-a lansat și șlagărul “Unde e căcuțul? Unde l-ai ascuns?”, care a înregistrat o oarecare popularitate printre membrii familiei, fără rezultate imediate pentru Sonia însă…

Bebelușul nostru colecta mâncarea și nu îi mai dădea drumul! Ca orice mămică naturistă, voiam să evit tratamentele medicamentoase și să reglez problema apelând la soluții alternative.

Am strâns câteva sfaturi, care s-au transformat în “reguli de bază”:

  1. Bananele trebuie să fie coapte (coaja cu pete maro este indiciul că pot fi date fără probleme unui bebeluș cu constipație);
  2. Coaja fructelor ajută la purgație (mere, pere, prune, struguri);
  3. Amestecul de fructe trebuie fluidizat adaugând până la un pahar de apă în compoziția acestuia;
  4. Prunele, ananasul, perele, spanacul sunt alimente de bază în lupta împotriva constipației;
  5. Consumul de apă trebuie sporit în timpul zilei (cel puțin 120 – 130 de grame pe zi);
  6. Apa aleasă trebuie sa aibă o concentrație mare de magneziu.

În cazul nostru, regula numărul 6 a funcționat cel mai bine. Am identificat pe piață apa cu concentrația cea mai ridicată de magneziu și așa ne-am descurcat în toate situațiile. Între timp aparatul digestiv a început să își facă bine treaba, și când mai interveneau blocaje apa și magneziul ei erau la îndemână.

Hrana diversificată și laptele matern o făceau pe Sonia din ce în ce mai rotunjoară. La vârsta de 8 luni ajunsesem la un program destul de bine stabilit, de care eram mândră: dimineața la trezire alăptat, la ora 10 fructele, la prânz din nou alăptat, la ora 16 legumele, la ora 18 o scurtă repriză de lapte și apoi alăptatul de seară.

Bebe creștea!

 

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Etrangère Mère. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Dacă doriți să urmăriți postările mele, introduceți adresa dumneavoastră de mail aici, cu mențiunea „abonare” la comentariu.

Cu drag,
Ana Lodroman

Avem nevoie de un kit de supraviețuire pentru femei! Și mai avem nevoie ca instituțiile să își vadă de treaba lor, pe care să o facă bine!

Avem nevoie de un kit de supraviețuire pentru femei! Și mai avem nevoie ca instituțiile să își vadă de treaba lor, pe care să o facă bine!

Ilustratie Alexandra

Eu locuiesc în Belgia, unde atunci când un individ suspect dă târcoale școlii, școala ne trimite o atenționare scrisă, pentru a fi vigilenți ca părinți. Am primit o astfel de scrisoare acum doi ani. Este drept că vorbim aici despre societatea belgiană, care a fost zguduită în profunzime de cazul Dutroux acum 23 de ani.

Eu cred că cei doi psihopați (Dutroux si Dincă) sunt comparabili, nu știu dacă societățile în care au apărut manifestă o forță comparabilă care să le ajute să evolueze, să repare și să salveze pe viitor.

Am înteles dintr-o declarație politică azi, a cuiva care a condus întregul sistem școlar în România (și asta nu doar pentru un mandat) că de vină de fapt sunt părinții fetei. Nu au învățat-o ce trebuia să știe! Să nu meargă cu ia-mă nene!

Țin să spun că în orașele și comunele din jurul  Buxelles-ului, tinerii merg adesea cu      ia-mă nene. Și asta chiar dacă există destule trenuri spre capitală, și chiar dacă există o cursă locală gratuită care are un orar generos. Tinerii fac asta pentru că ei nu au răbdare. Se grăbesc și nu poți să-i acuzi. Până la urmă toți ne grăbim, epuizați și veșnic pe fugă să ajungem seara cât mai repede acasă.

Personal iau adesea copiii ăștia și îi duc pe unde au nevoie, recunosc și pentru că îmi e teamă să nu încapă pe mâna vreunui nebun…

Ceea ce auzim astăzi din vârful piramidei educației naționale este: „Părinții sunt de vină!”. Nu direct, dar asta e ideea. Dacă se pleacă instituțional de la premisa asta, în România nu mai este nicio șansă…

Societatea românească  trece prin traume colective. Parcă numai prin traume. Tinerii din Colectiv, acum Alexandra și Luiza. Parcă ar fi nevoie de jertfa asta de trupuri tinere ca să înaintăm ca societate…

Sper să nu fie în zadar!

Am făcut o listă cu reguli de siguranță pe care le-am învățat de-a lungul vieții și pe care vreau să le transmit fetei mele (atașată mai jos). Mi-am făcut jobul de părinte și de blogger pe teme de parentaj.

Doamna A, dumneavoastră v-ați făcut temele?

Da, toți ne-am gândit că ar fi fost altfel dacă Alexandra și Luiza i-ar fi făcut o evaluare facială psihopatului și ceva în interior le-ar fi spus:  „Nu ești în siguranță! Nu urca! E periculos! Spune mulțumesc si închide ușa! Rămâi afară! O să mai vină cineva să te ia cu mașina, poate chiar o femeie!”

Totul ar fi arătat acum altfel!

Dar nu a fost așa. Alexandra și Luiza au avut ghinion. Și neșansa lor a continuat atunci când instituțiile statului s-au împiedicat în mentalități, incompetență și prostie și nu au reușit să le salveze.

Și eu m-am abătut de la reguli (și veți vedea în lista de mai jos). Până acum am avut noroc… Dar tot timpul am îndrăznit să sper că dacă ceva mi se va întâmpla, mai ales într-o țară UE, organizațional-instituțional mi se va sări în ajutor. M-am înșelat…

***

KIT DE SUPRAVIEȚUIRE PENTRU FATA MEA

 

Pentru fata mea la adolescență:

(sau ce am învățat ca femeie din experiență)

  • Nu mergi niciodată singură noaptea pe stradă. Dacă nu ai de ales, rămâi pe cât posibil pe străzi luminate.
  • Dacă simți că te urmărește cineva, rămâi în locuri publice.
  • Când te urci într-un taxi sau mergi cu ia-mă nene fă-i o evaluare facială șoferului înainte să urci. Folosește-ți intuiția! De multe ori funcționează al naibii de bine!
  • Urcă mereu în spate. Niciodată pe locul din dreapta al mașinii.

Din experiență spun că e o regulă bună: nu are cum să pună mâna pe tine, poți să ieși rapid din mașină în caz de ceva.

  • Dacă cineva se ia de tine pe stradă, nu intra în vorbă cu el. Treci mai departe. Nu e vorba de feminism aici. E vorba de supraviețuire. Trebuie să nu intri în conflict.

Hm! Recunosc, aici mai spun câte una dacă mai e lume pe stradă…

  • Dacă ești într-un tren și te găsești într-un compartiment gol, pleci de acolo și cauți un compartiment mai populat.
  • Nu intra cu un străin într-o clădire, cameră, spațiu închis oricât ar insista și orice ar spune.

Ce îi învăț pe copiii mei, pentru că îmi e teamă de pedofili

  • Nimeni nu are voie sa îi atingă în zonele intime.

Dacă cineva o face, trebuie sa îmi spună mie.

  • Să nu plece cu cineva necunoscut, nici dacă le oferă bomboane.
  • Dacă spun “mama sau tata sau bunica a zis…” – să întrebe care este codul și avem o parolă.

Pentru fata mea când va fi la job pentru a evita hărțuirea sexuală

(sau ce fac eu la serviciu)

  • Întotdeauna ușa șefului rămâne deschisa când intru în birou sau când el intră în biroul meu.

Spațiul în care lucrez se schimbă după metoo și încep să apară birouri de sticlă.

Pentru fata mea când va vrea sa meargă la demonstrații:

(sau ce am învățat când am luat gaze pe 10 august)

  • Că e bine sa îmi țin cât mai mult respirația.
  • Că pot ține un material textil la nas, ajută.
  • Că trebuie să fug spre zone deschise.

Nu cum am intrat pe o străduță mică și împreună cu alți disperați ca mine, de frică și gazați fiind am dărâmat un gard….

Pentru fata mea când va merge prin baruri și discoteci:

(sau ce am învățat în urma tragediei din Colectiv)

  • Când ești într-un spațiu închis, gândește-te conștient unde este cea mai apropiată ieșire.
  • De la prima scânteie, daca nu te pricepi să stingi tu focul, cel mai bine e să ieși.
  • Dacă focul se întețește, tine-ți respirația. O soluție este să avansezi pe genunchi, gazele toxice rămân sus.

Pentru fata mea dacă va merge în zone declarate periculoase

(sau ce am învățat în misiunile mele prin zone de conflict)

  • Dacă există o oră de consemn, trebuie respectată.
  • Daca asiști la o încăierare cu arme, pleci, nu caști gura, nu ești curios!
  • Mi s-a întâmplat în Teritoriile Palestiniene să îi văd pe unii luându-se la ceartă și în minutul 2 scoțând pistoalele. Am părăsit zona imediat. Fusesem instruiți să facem asta, ca să nu devenim victime colaterale.
  • Dacă ai un traseu de făcut, nu o iei pe scurtături, ci pe drumul indicat de agentul de securitate. Știe el ce știe!

M-am abătut de al aceasta regulă în Lagos, Nigeria… Nu a fost bine! Am dat peste un cartier în care nu puteam să ridicam capul de ce puteam să vedem în jur. Aveam cu noi un om cu armă. Dar nu ne simțeam în siguranță…

  • Daca ți se anulează zborul intern și ți se propune o altă linie aeriana, interesează-te să nu fie pe lista neagră.

Am făcut asta în Nigeria, am verificat compania și am luat alt zbor.

Am zburat cu avioane vechi în Congo (R.D. Congo), aici am riscat, dar nu aveam de ales…

Pentru fata mea când e risc de atac terorist

(sau ce am învățat după atacurile de la Bruxelles – locuim în Belgia)

Nu ai prea multe de făcut în fața unor astfel de atacuri…

Poți poate doar când iei trenul sau metroul să te urci din precauție în ultimul vagon.

Ce vreau să mai învăț?

Vreau să mai învăț cum să folosesc tehnologia actuală. Aplicații pe smartphone conectate la 112, urmărire GPS șamd.

***

Avem nevoie ca femei de un kit de supraviețuire. Mai avem doar să îl scriem negru pe alb. Îi invit cu mult drag pe părinți să contribuie. Pe șefii/șefele de instituții publice îi/le invit să își facă treaba!

 

***

 

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Etrangère Mère. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Dacă doriți să urmăriți postările mele, introduceți adresa dumneavoastră de mail aici, cu mențiunea „abonare” la comentariu.

Cu drag,
Ana Lodroman

Prima linguriță cu hrană solidă a bebelușului. Emoții și reacții.

Prima linguriță cu hrană solidă a bebelușului. Emoții și reacții.

Ilustratie diversificare

Merg la doctor, cu o opinie formată despre diversificare (vezi și ”Trei întrebări și jumătate legate de diversificare”) și îi cer părerea. El se uită la Sonia pe toate părțile, își răsfoiește notițele lui și conchide: “Puteți începe cu un amestec de fructe. Nu pare un copil alergic și cred că va tolera foarte bine tot ce îi veți da. Începeți cu un amestec de fructe.”

A luat o hârtie, mi-a scris rețeta, a ștampilat-o și a notat data la care să îi dau bebelușului prima masă.

Am încredere în medicul pediatru, este un bărbat la cam 65 de ani și îmi place să mă gândesc ca unii dintre copiii pe care el i-a tratat au acum vârsta mea. Experiența lui îmi dă siguranță.

Studiez rețeta cu atenție și mă pregătesc temeinic pentru prima zi de hrană solidă. Cumpăr o farfurioară colorată și lingurițe de silicon (ca să nu îi rănească gingiile), aleg fructele coapte din gama bio.

Invidiez mămicile care pot merge la piețele din România și cumpăra fructe de sezon, proaspăt culese și care au mirosul și aroma pe care o știu din copilărie.

Din păcate în spațiul în care locuiesc chiar și gama bio din supermarketuri poate fi pusă ușor la îndoială pentru că fructele și legumele au perfecțiunea estetică, nu găsești picior de vierme prin ele, de miros și aromă, ce să mai zic!

Ca orice părinte din era digitală doresc să imortalizez momentul. Pregătesc aparatul, aranjez spațiul unde îi voi da prima linguriță, un întreg ceremonial. Citisem pe internet despre experiențele altor mămici și tătici care povesteau că totul poate fi un fiasco la nivel de reacție. Poți imortaliza un piciulică supărat pe prima linguriță.

Eram pregătită pentru asta!

Cu un festivism demn de importanța momentului prepar amestecul de fructe, plasez bebelușul în scăunelul de la căruț, pornim aparatul și Sonia primește prima linguriță. Toată familia așteaptă cu sufletul la gură reacția.

Ei bine, Sonia își schimonosește expresia feței în ceea ce demonstrează un dezgust total. Nu insist, totul se administrează progresiv în materie de diversificare, inclusiv cantitățile.

Sonia a mâncat 4 lingurițe a doua zi, 8 lingurițe în a treia zi, 11 lingurițe în a patra zi și ulterior un castronel întreg. Îi plăceau fructele, aproape în fiecare zi îi dădeam un fruct nou, iar Sonia era încântată.

După două săptămâni trecem și la legume.

Spre uimirea mea, Sonia a mâncat fără probleme și legumele. Brocoli, păstârnac, păstăi, cartofi, spanac – toate erau acceptate cu plăcere. După alte doua săptămâni am introdus o jumătate de gălbenuș de ou și apoi câte un pic de carne (pui, vită sau pește alb).

Ei bine, cum lucrurile nu sunt întotdeauna simple și cum nu ne-am confruntat cu alergii, a trebuit să avem o problemă, iar despre asta voi povesti în episodul următor.

***

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Etrangère Mère. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Dacă doriți să urmăriți postările mele, introduceți adresa dumneavoastră de mail aici, cu mențiunea „abonare” la comentariu.

Cu drag,
Ana Lodroman

Trei întrebări și jumătate privind diversificarea bebelușului

Trei întrebări și jumătate privind diversificarea bebelușului

Foto diversificare

Nu mi-am pus niciodată problema atât de serios față de alimentație așa cum mi-o pun acum de când sunt mămică. Iar când am început să iau în calcul momentul diversificării bebelușului am întors chestiunea pe toate fețele, cum facem de altfel toate mamele cu fiecare moment ce ni se pare esențial în creșterea celui mic.

Așa am făcut cu alăptarea, cu suzeta, cu colicile, cu somnul bebelușului, cu hainele lui… Dar să nu mai pierdem vremea și să plonjăm în zona semnelor de întrebare:

1. Când începem diversificarea?

În zilele noastre recomandarea este să facem asta la 6 luni. La această vârstă bebelușul își poate ține corpul într-o poziție cât de cât fermă, ce îi poate permite ingurgitarea. În plus, sistemul lui digestiv este mai evoluat și pregătit pentru această etapă.

Printre sfaturile din bătrâni am găsit că un semnal pe care bebelușul îl dă că este gata pentru hrană solidă este când acesta se uită la părinții săi cum mănâncă, trage cu ochiul la mâncare sau chiar întinde mâna după câte o bucățică.

Decizia de a începe diversificarea se ia împreună cu medicul, în funcție de sensibilitățile copilului.

În cazul Soniei am început într-a șasea lună. Ea studia deja mișcările noastre în timp ce mâncam, se uita cu atenție la cum bem apă și la ce alegem din farfurie. În plus simțeam că mă seca de toate resursele de lapte pe care puteam să le produc, era în plină dezvoltare și corpul ei părea că cere mai multă alimentație.

2. Cu ce începem?

Sunt trei variante mari și late: fie cu fructe, fie cu legume, fie cu cereale.

Eu cred că aici discernământul mamei este important, sub îndrumarea atentă a medicului.

Personal am exclus din start varianta cerealelor, pentru simplul motiv că le-am încadrat la hrană procesată.

Am vrut să încep cu un produs în stare pură, cules din natură, cu un fruct sau o legumă. Aici am oscilat destul de mult.

2 și 1/2. Fructe sau legume? Cum este mai bine?

O teorie spune ca este mai bine sa începi cu legumele pentru că dacă începi cu fructele, bebelușul va îndrăgi gustul lor dulce și nu va aprecia apoi deloc legumele.

Pe de altă parte, am găsit într-un alt articol argumentul că, indiferent cu ce vei începe, bebelușul va prefera oricum fructele pentru că sunt mai dulci. Așa că m-am liniștit!

3. Începem cu un singur fruct/o singură legumă sau cu un amestec?

Se recomandă un debut cu un singur fruct sau o singură legumă, iar la două, trei zile alternarea cu un alt fruct sau legumă și tot așa.

Motivul pentru fructul unic sau leguma solitară este descoperirea posibilelor alergii.

Dacă dai copilului un amestec și are o reacție alergică nu poți identifica ușor la ce a avut alergie.

Leguma campioana pentru începuturi este morcovul, sucul de morcovi fiind administrat de la vârstă mică celor care nu tolerează niciun fel de lapte.

***

Despre cum am trăit noi primele episoade de diversificare în postarea următoare.

 

***

 

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Etrangère Mère. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Dacă doriți să urmăriți postările mele, introduceți adresa dumneavoastră de mail aici, cu mențiunea „abonare” la comentariu.

Cu drag,
Ana Lodroman

Despre recuperarea perineală după naștere. Absolut necesară, adesea uitată.

Despre recuperarea perineală după naștere. Absolut necesară, adesea uitată.

FOTO BLOG

La controlul medical pe care îl fac la o lună după naștere mi se recomandă să încep cursurile de educație perineală. În Belgia, kinetoterapeutul sprijină pacienta în pregătirea nașterii, în derularea travaliului, dar și în perioada post-natală, prin ceea ce ține de refacerea perineului.

Perineul, acest mușchi ascuns și aproape necunoscut este extrem de solicitat în perioada sarcinii și este traumatizat în momentul nașterii vaginale.

Primesc un orar de participare la câteva cursuri individuale și alte câteva colective. Obiectivul este unul singur: refacerea perineului.

Pentru că nu pot aranja lucrurile altfel, la primul curs individual mă prezint cu Sonia. Am prima experiență de condus mașina cu bebelușul în spate și mă bucur să observ că atenția distributivă îmi funcționează și că mă pot concentra la trafic în pofida scâncetelor și câteodată a țipetelor din spate.

Sonia la un moment dat dă semne de iritație maximă așa că mă opresc și alăptez pe banda de rezervă a autostrăzii. Îndatoririle mamei sunt greu de evitat, concluzionez, în timp ce alăptez liniștită.

Ajunsă în cabinetul kinetoterapeutei remarc zecile de poze cu bebeluși, dintre care foarte mulți gemeni, la nașterea cărora aceasta a contribuit cu succes. Kinetoterapeuta, o doamnă în vârstă, distinsă, apare îmbrăcată într-o ținută impecabilă, în care fiecare detaliu părea studiat și asortat cu precizie.

Începem ședința.

Se înarmează cu ceva ce îmi pare un microfon de plastic, îl sterilizează și apoi îl conectează la un aparat care arată ca un radio mai vechi, cu butoane ce pot fi sucite într-o parte sau în alta.

Realizez imediat că “microfonul” era destinat să îmi verifice perineul. Într-adevăr aflu că urma să introducă acest receptor în vagin, iar eu trebuia sa-l strâng cât puteam de tare. Fac asta la semnalul ei, iar aparatul măsoară forța a ceea ce a mai rămas din perineul meu.

Mai nimic! Trag de mine. Cotele rămân joase! Mă gândesc cu regret că antrenorii de la sala de fitness nu au auzit încă de acest mușchi și nici prin cap nu le trece să îl antreneze! Aș fi fost mult mai performantă acum, îmi spun în gând, relaxată că am găsit vinovații pentru lipsa mea de forță perineală.

– Exercițiile repetate de contractare și relaxare îți vor întări perineul, nu te speria! îmi spune terapeuta.

În timp ce fac exercițiul, eleganta doamnă îmi spune cât este de important să respect acest mușchi și cât îmi pot spori calitatea vieții la bătrânețe dacă îl voi exersa permanent.

Nu pot să nu remarc tonul vocii ei care denotă siguranță de sine, dar și mândria profesiei. Întreaga ei persoană emana bucuria de a fi femeie și de a-și asuma cu înțelepciune atributele feminității și ale vârstei.

O privesc fascinată și îmi propun, probabil ca multe alte femei aflate în prezența ei, să împrumut ceva din farmecul ei și să îl duc cu mine până la bătrânețe.

Între timp Sonia se trezește și începe să se agite. Sfârșesc ora de antrenament perineal cu bebelușul la sân.

Primesc ca temă pentru acasă acest exercițiu de contractare a perineului timp de 10 secunde de 10 ori consecutiv de fiecare dată când merg la toaletă. Sunt sfătuită să fac acest exercițiu toată viața, dacă vreau să am o bătrânețe frumoasă, fără stresul incontinenței urinare cu care ne putem alege după o viață presărată cu nașteri.

Tot acum învăț că ar trebui să îmi contracts perineul înainte de a ridica o greutate, înainte de a strănuta sau de a tuși, înainte de a-mi sufla nasul.

Cursurile colective se dovedesc a fi ore de gimnastica ușoară în care facem exerciții pentru diverși mușchi abdominali, dar nu uităm să contractăm tot timpul perineul.

Mă uit în jurul meu și observ diversele anatomii ale burților golite. Privesc cu invidie abdomenele aproape retrase și mă consolez privind burți care au încă rotunjimea sarcinii. Evaluez că sunt pe undeva pe la mijloc în tot acest proces de ștergere a urmelor gravidității.

Voi slăbi la un moment dat, îmi spun. Așa s-a și întâmplat (vezi Am născut. Alăptez. Când și cum slăbesc?).

***

Pentru a afla mai multe despre recuperarea perineală în România vă recomand să vizitați www.programsamas.ro .

***

 

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Etrangère Mère. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Dacă doriți să urmăriți postările mele, introduceți adresa dumneavoastră de mail aici, cu mențiunea „abonare” la comentariu.

Cu drag,
Ana Lodroman

Bebelușul are șase luni. Stă deja în funduleț?

Bebelușul are șase luni. Stă deja în funduleț?

Sedere fundulet

Vârsta de 6 luni este o piatră de hotar importantă. “Bebelușul începe să stea în funduleț!” mă asigura toata lumea, iar eu văzând evoluția Soniei mă întrebam când exact și mai ales cum se va întâmpla asta.

Oare mușchii spatelui se vor întări brusc și copilul va începe să observe curios lumea de pe o poziție dreaptă, înfipt între perne, doritor parcă să mai marcheze un pas important în evoluția sa ca ființă bipedă?

La 6 luni Sonia nu stătea în funduleț și nu știam dacă asta ar trebui să mă îngrijoreze… Se învârtea de pe o parte pe alta, se târa un pic, dar nici vorbă să facă saltul pe care eu îl așteptam. Nici în căruț nu părea prea interesată de această poziție.

Prietene și mămici de pe diverse platforme de internet anunțau cu mândrie cum bebelușul lor privea acum lumea dintr-un alt unghi și din poziția mult dorită.

Recunosc că m-am cam frustrat… Nu puteam să mă fălesc și eu cu o asemenea realizare!… Oare când aveam să intrăm în rândul lumii?

În cabinetul pediatrului am zărit o planșă în care era desenat un bebeluș în diferite faze ale evoluției către mult așteptata ședere în funduleț. Văzându-mă interesată de planșă, doctorul mă anunță că abia la vârsta de noua luni un bebeluș are o poziție șezând corectă, stabilă și independentă. Până atunci voi fi martora unei perioade de tranziție.

Așa a și fost! Treptat și aproape insesizabil, la vârsta de nouă luni, Sonia a atins acest piatră de hotar. Tot atunci a ajuns și la performanța patrulării prin toată casa de-a bușilea, eveniment ce a adus în discuție achiziționarea de încălțăminte adecvată (vezi Hai să cumpărăm pantofiori și hăinuțe!).

*** 

Bebelușul stă în funduleț! Dar nu neapărat la șase luni. Frazele acestea scurte cu ce trebuie să facă un copil la o vârstă sau alta și dezamăgirea sau îngrijorarea părinților dacă el nu atinge un obiectiv fac parte din șirul inerent de evenimente și sentimente de care ne ciocnim și pe care le experimentăm în îngrijirea copilului modern.

În cazul șederii în funduleț, ca și în multe alte cazuri aceste pietre de hotar trebuie privite doar ca un simplu reper. De altfel nimic nu se întâmplă brusc în evoluția unui copil, există tot timpul semnale, încercări, eșecuri, reușită. Poate trebuie să ne gândim că cei mai mulți încep sa facă una sau alta gradual, între doua repere de timp.

Mersul, diversificarea, vorbitul, îmbrăcatul autonom, cititul, socotitul sunt procese care durează, iar mămicile au nevoie de răbdare și adesea de o bună doză de detașare față de cele care aleg să anunțe (câteodată cu surle și cu trâmbițe) precocitatea copiilor lor.

Ziua internaţională de toleranţă zero faţă de mutilarea genitală a femeilor

Ziua internaţională de toleranţă zero faţă de mutilarea genitală a femeilor

Pe 6 februarie este ziua internațională de toleranță zero față de mutilarea genitală a femeilor, de aceea  postez aici un articol pe care l-am scris acum ceva vreme despre realitățile crude cu care se confruntă femeile dintr-o altă lume, o lume care este însă contemporană cu noi. Găsiți articolul aici: O femeie în Freetown.

Mai multe detalii despre ziua internaţională de toleranţă zero faţă de mutilarea genitală a femeilor gășiți pe site-urile UNCUT și ONU .

***

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Etrangère Mère. Dacă v-a plăcut această postare vă invit să dați un like mai jos.

Dacă doriți să urmăriți articolele mele, introduceți adresa dumneavoastră de mail aici, cu mențiunea „abonare” la comentariu.

Cu drag,
Ana Lodroman

 

***

Un pachet de mărțișoare gratuite pentru cititoarele blogului Etrangère Mère

0m 0s
Ștefa Stroe este ilustratoarea blogului Etrangère Mère și o artistă care creează mărțișoare de un farmec aparte. În fiecare an o puteți găsi pe Ștefa la Târgul Mărțișorului de la Muzeul Țăranului Român. Anul acesta Târgul are loc în perioada 27 februarie – 3 martie 2019. Mai multe informații găsiți aici. Anul trecut mărțișoarele familiei Stroe au fost considerate a fi printre cele mai frumoase de la Târg. Mai mult decât atât, tot anul trecut, Codruța Kovesi a purtat un mărțișor cu un simbol al justiției realizat de ilustratoarea blogului Etrangère Mère. Pe Ștefa o mai găsiți si pe pagina ei de Facebook, unde îi puteți urmări creațiile. Vă invit cu drag să participați la tombolă în perioada 2 – 15 februarie! Se pot înscrie la tombolă mămicile din România și Belgia. Mărțișoarele sunt cele din imaginea de mai jos și vor fi decorate cu tradiționalul fir împletit cu alb și roșu, dar pot fi purtate și ca broșe. _________________________________________ Câștigătorul tombolei este domnul George Tauntaru. Felicitări! Mulțumesc tuturor pentru participare.

This contest is no longer accepting entries.

 

 

Hăinuțele bebelușului: sfaturi pentru mămicile aflate la cumpărături

Hăinuțele bebelușului: sfaturi pentru mămicile aflate la cumpărături

Hainute 2

Am simțit multă liniște și bucurie când am ales primele hăinuțe pentru copiii mei. M-am orientat intuitiv în funcție de materiale, mărimi și culori. Le-am ales cu dragoste și încântare, dar fără pic de experiență sau discuții prealabile.

Cu timpul, așa cum am învățat și despre încălțăminte, am descoperit și în cazul hainelor detalii care merită luate în seamă atunci când facem primele cumpărături pentru bebeluș:

Care este mărimea potrivită pentru bebelușul din burtică?

Găsim hăinuțe de la mărimea de 48 de cm la 54 de cm pentru nou-născuți. Aș recomanda hăinuțe de la mărimea 52 in sus. Chiar daca bebelușul va măsura mai puțin, el va sta confortabil în hainele mai mari.  În plus, va crește rapid câțiva centimetri.

E nevoie la naștere de hăinuțe călduroase?

Bebelușul trece de la temperatura foarte ridicată din burtică la temperatura camerei, iar diferența este considerabilă. În spitalul unde am născut erau recomandate hăinuțele flaușate.

Bebelușul se va putea adapta cu ușurință la schimbările de temperatura la câteva zile de la venirea sa pe lume.

Care este ritmul de creștere al bebelușului si câte haine cumpărăm?

Primul rând de hăinuțe, cel de la naștere, îi va fi bun micuțului cam două, maxim trei săptămâni.

Următorul set de haine îi va fi bun cam până spre sfârșitul lunii a doua sau jumătatea lunii  a treia, depinde bineînțeles de ritmul fiecăruia.

Având în vedere ritmul de creștere ar fi recomandabil să nu cumpărăm multe haine pentru primele trei luni. În plus, bebelușul va primi multe cadouri de la rude și prieteni, așa că o parte din garderobă este asigurată!

Ce croială alegem?

 Pentru bebelușii de până într-o lună este foarte util ca hainele să se încheie în față. Asta face ca schimbarea bebelușului să fie mai puțin chinuitoare atât pentru mămica ezitantă cât și pentru bebelușul care nu își ține bine capul.

Body-urile parte peste parte sunt ideale în această perioadă. Cele care se trag pe cap pot fi folosite începând din luna a doua, când bebelușul este mai robust, iar mămica și-a mai depășit temerile.

Hăinuțele încheiate în spate sunt excelente începând cu luna a treia sau a patra, când bebelușul stă pe burtă și își poate ridica din ce în ce mai bine capul.

Până în luna a șasea este important să existe un acces rapid și lejer la scutec/pampers. Numărul scutecelor schimbate pe zi este destul de mare și evităm astfel necăjirea inutilă a bebelușului.

***

Alegerea de hăinuțe pentru bebelușul nenăscut, pentru bebelușul care crește cu o rapiditate uimitoare și mai apoi pentru copilașul care începe încet, încet să meargă, să alerge, să se trântească pe jos, să se păteze cu mâncare…este una dintre îndeletnicirile frumoase ale maternității. Se deprinde repede și lasă amintiri plăcute!

 

Un pachet de mărțișoare gratuite pentru cititoarele blogului Etrangère Mère

0m 0s
Ștefa Stroe este ilustratoarea blogului Etrangère Mère și o artistă care creează mărțișoare de un farmec aparte. În fiecare an o puteți găsi pe Ștefa la Târgul Mărțișorului de la Muzeul Țăranului Român. Anul acesta Târgul are loc în perioada 27 februarie – 3 martie 2019. Mai multe informații găsiți aici. Anul trecut mărțișoarele familiei Stroe au fost considerate a fi printre cele mai frumoase de la Târg. Mai mult decât atât, tot anul trecut, Codruța Kovesi a purtat un mărțișor cu un simbol al justiției realizat de ilustratoarea blogului Etrangère Mère. Pe Ștefa o mai găsiți si pe pagina ei de Facebook, unde îi puteți urmări creațiile. Vă invit cu drag să participați la tombolă în perioada 2 – 15 februarie! Se pot înscrie la tombolă mămicile din România și Belgia. Mărțișoarele sunt cele din imaginea de mai jos și vor fi decorate cu tradiționalul fir împletit cu alb și roșu, dar pot fi purtate și ca broșe. _________________________________________ Câștigătorul tombolei este domnul George Tauntaru. Felicitări! Mulțumesc tuturor pentru participare.

This contest is no longer accepting entries.

 

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Etrangère Mère. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Dacă doriți să urmăriți postările mele, introduceți adresa dumneavoastră de mail aici, cu mențiunea „abonare” la comentariu.

Cu drag,
Ana Lodroman