Constipația, o problemă după diversificarea bebelușului…

Constipația, o problemă după diversificarea bebelușului…

Ilustratie constipatie

Adaptarea aparatului digestiv la invazia de alimente poate înregistra blocaje. Asta era situația în care ne găseam noi după debutul diversificării (Prima linguriță cu hrană solidă a bebelușului. Emoții și reacții. și Trei întrebări și jumătate privind diversificarea bebelușului). Sonia mânca de zor, dar nu vedeam “căcuțul”. O problemă mică pentru omenire, dar cu amploare maximă pentru orice mămică.

În casa noastră s-a lansat și șlagărul “Unde e căcuțul? Unde l-ai ascuns?”, care a înregistrat o oarecare popularitate printre membrii familiei, fără rezultate imediate pentru Sonia însă…

Bebelușul nostru colecta mâncarea și nu îi mai dădea drumul! Ca orice mămică naturistă, voiam să evit tratamentele medicamentoase și să reglez problema apelând la soluții alternative.

Am strâns câteva sfaturi, care s-au transformat în “reguli de bază”:

  1. Bananele trebuie să fie coapte (coaja cu pete maro este indiciul că pot fi date fără probleme unui bebeluș cu constipație);
  2. Coaja fructelor ajută la purgație (mere, pere, prune, struguri);
  3. Amestecul de fructe trebuie fluidizat adaugând până la un pahar de apă în compoziția acestuia;
  4. Prunele, ananasul, perele, spanacul sunt alimente de bază în lupta împotriva constipației;
  5. Consumul de apă trebuie sporit în timpul zilei (cel puțin 120 – 130 de grame pe zi);
  6. Apa aleasă trebuie sa aibă o concentrație mare de magneziu.

În cazul nostru, regula numărul 6 a funcționat cel mai bine. Am identificat pe piață apa cu concentrația cea mai ridicată de magneziu și așa ne-am descurcat în toate situațiile. Între timp aparatul digestiv a început să își facă bine treaba, și când mai interveneau blocaje apa și magneziul ei erau la îndemână.

Hrana diversificată și laptele matern o făceau pe Sonia din ce în ce mai rotunjoară. La vârsta de 8 luni ajunsesem la un program destul de bine stabilit, de care eram mândră: dimineața la trezire alăptat, la ora 10 fructele, la prânz din nou alăptat, la ora 16 legumele, la ora 18 o scurtă repriză de lapte și apoi alăptatul de seară.

Bebe creștea!

 

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Etrangère Mère. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Dacă doriți să urmăriți postările mele, introduceți adresa dumneavoastră de mail aici, cu mențiunea „abonare” la comentariu.

Cu drag,
Ana Lodroman

Despre recuperarea perineală după naștere. Absolut necesară, adesea uitată.

Despre recuperarea perineală după naștere. Absolut necesară, adesea uitată.

FOTO BLOG

La controlul medical pe care îl fac la o lună după naștere mi se recomandă să încep cursurile de educație perineală. În Belgia, kinetoterapeutul sprijină pacienta în pregătirea nașterii, în derularea travaliului, dar și în perioada post-natală, prin ceea ce ține de refacerea perineului.

Perineul, acest mușchi ascuns și aproape necunoscut este extrem de solicitat în perioada sarcinii și este traumatizat în momentul nașterii vaginale.

Primesc un orar de participare la câteva cursuri individuale și alte câteva colective. Obiectivul este unul singur: refacerea perineului.

Pentru că nu pot aranja lucrurile altfel, la primul curs individual mă prezint cu Sonia. Am prima experiență de condus mașina cu bebelușul în spate și mă bucur să observ că atenția distributivă îmi funcționează și că mă pot concentra la trafic în pofida scâncetelor și câteodată a țipetelor din spate.

Sonia la un moment dat dă semne de iritație maximă așa că mă opresc și alăptez pe banda de rezervă a autostrăzii. Îndatoririle mamei sunt greu de evitat, concluzionez, în timp ce alăptez liniștită.

Ajunsă în cabinetul kinetoterapeutei remarc zecile de poze cu bebeluși, dintre care foarte mulți gemeni, la nașterea cărora aceasta a contribuit cu succes. Kinetoterapeuta, o doamnă în vârstă, distinsă, apare îmbrăcată într-o ținută impecabilă, în care fiecare detaliu părea studiat și asortat cu precizie.

Începem ședința.

Se înarmează cu ceva ce îmi pare un microfon de plastic, îl sterilizează și apoi îl conectează la un aparat care arată ca un radio mai vechi, cu butoane ce pot fi sucite într-o parte sau în alta.

Realizez imediat că “microfonul” era destinat să îmi verifice perineul. Într-adevăr aflu că urma să introducă acest receptor în vagin, iar eu trebuia sa-l strâng cât puteam de tare. Fac asta la semnalul ei, iar aparatul măsoară forța a ceea ce a mai rămas din perineul meu.

Mai nimic! Trag de mine. Cotele rămân joase! Mă gândesc cu regret că antrenorii de la sala de fitness nu au auzit încă de acest mușchi și nici prin cap nu le trece să îl antreneze! Aș fi fost mult mai performantă acum, îmi spun în gând, relaxată că am găsit vinovații pentru lipsa mea de forță perineală.

– Exercițiile repetate de contractare și relaxare îți vor întări perineul, nu te speria! îmi spune terapeuta.

În timp ce fac exercițiul, eleganta doamnă îmi spune cât este de important să respect acest mușchi și cât îmi pot spori calitatea vieții la bătrânețe dacă îl voi exersa permanent.

Nu pot să nu remarc tonul vocii ei care denotă siguranță de sine, dar și mândria profesiei. Întreaga ei persoană emana bucuria de a fi femeie și de a-și asuma cu înțelepciune atributele feminității și ale vârstei.

O privesc fascinată și îmi propun, probabil ca multe alte femei aflate în prezența ei, să împrumut ceva din farmecul ei și să îl duc cu mine până la bătrânețe.

Între timp Sonia se trezește și începe să se agite. Sfârșesc ora de antrenament perineal cu bebelușul la sân.

Primesc ca temă pentru acasă acest exercițiu de contractare a perineului timp de 10 secunde de 10 ori consecutiv de fiecare dată când merg la toaletă. Sunt sfătuită să fac acest exercițiu toată viața, dacă vreau să am o bătrânețe frumoasă, fără stresul incontinenței urinare cu care ne putem alege după o viață presărată cu nașteri.

Tot acum învăț că ar trebui să îmi contracts perineul înainte de a ridica o greutate, înainte de a strănuta sau de a tuși, înainte de a-mi sufla nasul.

Cursurile colective se dovedesc a fi ore de gimnastica ușoară în care facem exerciții pentru diverși mușchi abdominali, dar nu uităm să contractăm tot timpul perineul.

Mă uit în jurul meu și observ diversele anatomii ale burților golite. Privesc cu invidie abdomenele aproape retrase și mă consolez privind burți care au încă rotunjimea sarcinii. Evaluez că sunt pe undeva pe la mijloc în tot acest proces de ștergere a urmelor gravidității.

Voi slăbi la un moment dat, îmi spun. Așa s-a și întâmplat (vezi Am născut. Alăptez. Când și cum slăbesc?).

***

Pentru a afla mai multe despre recuperarea perineală în România vă recomand să vizitați www.programsamas.ro .

***

 

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Etrangère Mère. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Dacă doriți să urmăriți postările mele, introduceți adresa dumneavoastră de mail aici, cu mențiunea „abonare” la comentariu.

Cu drag,
Ana Lodroman