Cum îngrijim un bebeluș băiețel?

Cum îngrijim un bebeluș băiețel?

Al doilea bebeluș se bucura de părinți experimentați! Un mare avantaj pentru toți actorii implicați. Asta până când părinții descoperă încă o dată, ceva ce este definitoriu pentru ființa umană. Și anume că nu suntem toți construiți la fel!

Când Alexis a venit pe lume, m-am bucurat, de exemplu, că totul a mers strună cu alăptatul. Nu fusese cazul cu prima născută (vezi Avem o sincopă în alăptare. Continuăm? Reușim? ) . Alexis era veșnic înfometat, iar eu cunoșteam deja toate deprinderile și tehnicile de punere la sân și alăptarea a debutat fără probleme.

De asemenea nu mai era nevoie să cântăresc toate argumentele pentru  fiecare decizie în parte.  Un simplu exemplu a fost folosirea suzetei (vezi: Cu sau fără suzetă? Aceasta este întrebarea ) .  Alexis s-a trezit cu suzeta în gură cât ai zice pește pentru simplul motiv că era o manieră de a-l liniști rapid, și puteam folosi timpul ce îmi rămânea ca să mă pot ocupa de sora lui.

În plus eu eram mai relaxată, nu îmi era teamă să îl iau in brațe, să îl schimb, să îi fac baie, temeri specifice pentru o mămică debutantă. Puteam să am grijă în mod independent de el.

Ceva era însă tot era nou pentru mine, aveam acum de îngrijit un bebeluș băiețel!

Totul a decurs fără probleme până a apărut în discuție chestiunea prepuțului. Și asta în cabinetul pediatrului.

Doctorul mi-a vorbit despre decalotare și am fost luată prin surprindere. Când îmi imaginam și eu că am ceva experiență, hop-țop mă trezesc cu ditamai subiectul de studiat!

Am răscolit internetul și am răsfoit cărțile pe care le aveam la îndemână și am găsit tot felul de informații oarecum contradictorii.

Trebuie decalotat un bebeluș de sex masculin sau nu?

Am observat în articolele scrise în limba română o tendință de a lăsa lucrurile în voia naturii.  Bebelușul trebuie lăsat in pace, decalotarea se va întâmpla de la sine, iar dacă nu se va întâmpla abia atunci acordăm o atenție medicală procesului.  Din articole în limba engleza  aflu că trebuie să se acorde atenție medicală acestei chestiuni încă din primele săptămâni de viață, pentru că e posibil ca natura să nu își facă treaba.

Dacă decalotarea nu are loc (natural sau medical), există pericolul de infectare a zonei, iar mai târziu, la adolescență, tânărul poate manifesta un disconfort erectil.

Iarăși aveam impresia că mă izbesc de o chestiune culturală de abordare a unei situații, așa cum descoperisem atunci când îmi pusesem problema ce să mănânc când alăptez (vezi: Ce mâncăm când alăptăm ) sau chiar chestiunea nașterii versus cezariană (vezi: Naștere vaginală sau cezariană )

Decizia mea a fost să urmez sfatul medicului.

Am mers pe ideea decalotării treptate, făcută după fiecare baie și câteodată chiar și în cabinetul medicului. Nu aș numi-o decalotare forțată. Presupune o rupere a pielii în episoade succesive și ne-agresive.

Alexis a avut parte de o abordare în logica este mai bine prevenim decât să tratăm.

***

Despre cum a fost primit Alexis acasă de sora lui mai mare în episodul următor.

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Etrangère Mère. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Dacă doriți să urmăriți postările mele, introduceți adresa dumneavoastră de mail aici, cu mențiunea „abonare” la comentariu.

Cu drag,
Ana Lodroman